ECD home curriculum pentru ECD educaţia pentru cetăţenie în şcoală

Curriculum pentru ECD

Curriculum-ul formal pentru educaţie civică

Curriculum-ul formal pentru educatie civica propune, în tarile europene, discipline separate/ specializate, abordari integrate sau transcurriculare. Pentru detalii, a se vedea sectiunea ECD în Europa. O analiza comparativa a prevederilor curriculare în Europa arata diversitatea abordarilor si practicilor.

De exemplu, educatia civica este studiata ca disciplina separata în Albania, Comunitatea franceza din Belgia, Croatia, România, Slovacia, iar în Comunitatea flamanda din Belgia, Finlanda, Ungaria, Irlanda, Olanda, Portugalia, Suedia si Elvetia, ca programe integrate sau teme trans-curriculare. În alte tari, exista o îmbinare a celor doua variante anterioare: obiecte specifice plus programe integrate si transcurriculare (Austria, Bulgaria, Republica Ceha, Anglia, Estonia, Franta, Germania, Grecia, Italia, Lituania, Spania, Ucraina). Trebuie mentionata si diversitatea terminologica a domeniului: educatie civica, instruire civica, cultura civica, educatie cetateneasca/pentru cetatenie, studii sociale.

În România, în învatamântul primar, curriculum-ul formal pentru educatie civica se concretizeaza în disciplina "Educatie civica", care se studiaza la clasele a III-a si a IV-a.

În învatamântul gimnazial, clasele a VII-a si a VIII-a ofera, în aria curriculara "Om si societate", disciplina "Cultura civica".

Programele scolare pentru Educatie civica si pentru Cultura civica sunt disponibile online pe site-ul Consiliului National pentru Curriculum: http://cnc.ise.ro.

Pe lânga disciplinele prevazute în trunchiul comun, exista posibilitatea propunerii unor discipline optionale, în segmentul de curriculum la decizia scolii, care sa suplimenteze oferta de educatie pentru cetatenie.

Curriculum non-formal

Curriculum non-formal propune activitati extracuriculare, în afara clasei sau în afara scolii, organizate de diferite institutii educative, pentru completarea curriculum-ului formal. Rolul sau este foarte important deoarece ofera "ocazii suplimentare pentru exercitarea responsabilitatii si pentru o mai buna întelegere a vietii comunitatii" (Bîrzea, C., Educatia pentru cetatenie democratica. Perspectiva învatarii permanente, Consiliul Europei, 2000).

Cele mai des întâlnite tipuri de activitati extrascolare din perspectiva educatiei pentru cetatenie sunt:

• activitati de participare la luarea deciziilor în calsa/scoala/comunitate (consilii scolare, consilii ale elevilor, parlamentele copiilor etc.);
• actiuni civice în comunitate (vizite, excursii, schimburi între scoli, actiuni de sprijin pentru persoanele defavorizate, activitati voluntare, campanii de informare etc.);
• actiuni de petrecere a timpului liber în grup (cluburi, asociatii, grupuri de interese si grupuri de presiune).

În România, exista o varietate de resurse pentru curriculum-ul nonformal de educatie civica, gratie contributiei organizatiilor non-guvernamentale, dar si Ministerului Educatiei si Cercetarii.

Curriculum-ul informal

Curriculum-ul informal, prin învatare incidentala si prin curriculum-ul ascuns, are de asemenea un rol important în educatia viitorilor cetateni. Consta în totalitatea situatiilor cotidiene, naturale si spontane, care apar în viata copilului, fara a fi organizate sau promovate de profesori. Curriculum-ul ascuns se refera la învatarea non-academica, implicita, sustinuta de mediul scolar existential, spre deosebire de curriculum-ul evident sau intentionat, care este produsul mediului scolar cognitiv (Bîrzea, C., 2000). Un rol important revine si culturii organizationale si relatiilor interpersonale în care are loc scolarizarea: relatii sociale, modele comportamentale dominante, simboluri, imaginea proprie etc. Influenta pedagogica a acestui curriculum este, în cea mai mare parte, neplanificata si neintentionata, spre deosebire de cea exercitata prin curriculum-ul manifest.

Educaţia pentru cetăţenie în şcoală

Consiliul Europei sublinia, cu un deceniu în urma, ca învatamântul are acum, mai mult ca niciodata, un rol crucial în formarea indivizilor independenti si responsabili. Sistemele educative trebuie sa ofere tinerilor ocazia de a dobândi cunostinte, atitudini si competente esentiale în urmatoarele domenii cheie, strâns legate unele de altele: pregatirea pentru viata într-o societate democratica; pregatirea pentru lumea muncii; pregatirea pentru viata culturala.

Scoala trebuie sa se adapteze pentru a face fata acestor evolutii, prin stimularea socializarii politice a elevilor, prin pregatirea pentru învatarea permanenta si prin asigurarea exercitarii directe a drepturilor omului si democratiei participative în scoli. Socializarea politica nu este scopul primordial al scolilor, dar este o modalitate de formare a capacitatilor care pun bazele culturii politice viitoare. În literatura de specialitate sunt identificate trei tipuri de actiuni utilizate în sistemul de învatamânt:

• socializarea politica directa intentionata (discipline scolare: istoria, stiintele economice, studiile politice si educatia civica);
• socializarea politica indirecta intentionata (cunostinte, deprinderi si mentalitati care nu sunt politice în sine, dar care exercita influenta asupra însusirii ulterioare a cunostintelor politice specifice);
• socializarea politica indirecta neintentionata (situatii de învatare informala).

Aceste mecanisme actioneaza prin intermediul curriculum-ului formal, non-formal si informal, dar si prin intermediul asa-numitului "curriculum ascuns".

Cetăţenia şcolară

Un concept nou, dar foarte interesant, este cel al cetateniei scolare. Comisia ONU pentru Guvernare Globala (1995) a propus o grila comuna de drepturi si responsabilitati care ar putea constitui baza cetateniei scolare. Transpunerea acestora în practicile educationale curente ar conduce la un model al scolii ca spatiu al legii. Dintre drepturile si responsabilitatile enumerate de Comisia ONU, redam selectiv:

• dreptul la:
  • securitatea vietii
  • tratament echitabil
  • definirea si pastrarea diferentelor dintre elevi prin mijloace pasnice - dezvoltarea încrederii în propria identitate si a capacitatii de a dezvolta noi identitati;
  • participarea la decizie, la toate nivelurile - aceasta înseamna recunoasterea formala a participarii elevului, structuri deschise, acces la luarea deciziilor si la consiliile scolare;
  • acces egal la informatie si la bunurile globale
• responsabilitati:
  • sa contribuie la bunurile comune - proprietate si participare activa;
  • sa ia în considerare consecintele actiunilor sale asupra sigurantei si bunastarii altora;
  • sa pastreze patrimoniul cultural si intelectual;
  • sa fie participanti activi la procesul de conducere.

Democratia participativa în sistemul de învatamânt presupune implicarea elevilor în luarea deciziilor si în conducerea scolii, prin participare directa (discutii de grup în consiliile elevilor, adunari generale sau parlamente ale elevilor) sau indirect, prin delegatii sau reprezentanti alesi.

Simona VELEA
cercetător, ISE